Sunt innebunita dupa castane sub orice forma...prajite, piure, in creme sau inghetate.Mi-am propus sa gatesc cat mai multe feluri cu castane.Castanele prajite sunt foarte simplu de facut, iata "reteta":
In primul rand fiti atente cand le cumparati , castanele proaspete sunt lucioase, iar de pastrat le puteti pastra doar cateva zile intr-o cutie de carton sau punga de hartie.
Se cresteaza castanele cu un cutit sau o scula speciala si se pun intr-o tava mare ( cea de la aragaz) astfel incat sa nu se suprapuna.
Tava se introduce in cuptorul incins 20-30 minute timp in care cu o lingura de lemn le amestecam sa se prajeasca uniform. Se scot si se pun fierbinti intr-un castron in care in prealabil am pus un prosop, le lasam sa stea cateva minute acoperite si apoi le mancam, curatate de coaja :).
E bun si sanatos
Castanul (Castanea sativa) este originar din SE Europei, dar creste spontan pana la 45-50˚ latitudine nordica.
In scop terapeutic, de la castanul comestibil se recolteaza coaja, florile, frunzele si semintele.
Fructele au o compozitie asemanatoare graului si sunt o sursa importanta de hidrati de carbon, fosfor, lecitina si vitamina C. Acestea contin de asemenea protide, lipide, calciu, fier, magneziu, mangan, zinc, potasiu, valoarea lor calorica fiind de 200 calorii la 100 g.
Culegerea castanelor comestibile se face de la sfarsitul lui septembrie si pana la inceputul lui noiembrie.
Caseta: Piureul de castane este unul dintre putinele produse care, prelucrate termic, pastreaza in mare parte vitaminele fructului proaspat.
Proprietatile fructelor de castan
Pentru uzul intern, se folosesc fructele proaspete de castan, care se consuma coapte, fierte, sub forma de piure si in diverse combinatii. Acestea sunt excelente ca aliment, avand proprietati stomahice, bacteriostatice, antianemice si remineralizante. Castanele comestibile sunt recomandate persoanelor cu astenie fizica si intelectuala, convalescentilor, batranilor si copiilor datorita bogatiei lor de minerale si vitamine (putin degradabile in procesul prepararii).
Indicatii terapeutice
Amestecul de piure de castane si branza de vaci (in proportii egale), indulcit cu miere, este o hrana usor digerabila si foarte energizanta.
Frunzele castanului comestibil dezvolta o actiune sedativa asupra organelor respiratorii si de ceea sunt folosite pentru tratarea bronsitele (sub forma de infuzie).
Folosita tot ca infuzie, scoarta de castan are proprietatea de a scadea temperatura.
Castanele actioneaza ca tonic muscular, nervos si venos, si reduc permeabilitatea capilara. Pentru tratamentul hemoroizilor, varicelor si tromboflebitei, se consuma cate o farfurie de piure de castane indulcit cu miere inainte de micul dejun si de cina. Se face o cura de cateva saptamani.
Uz extern
Pentru utilizari externe, sunt foarte eficiente si castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele salbatice).
In cazul degeraturilor sau durerilor reumatice care se agraveaza la frig, se fierb cinci maini de castane cu trei litri de apa pana cand scad la jumatate. Se filtreaza decoctul rezultat, cu care se fac spalaturi cat mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicarea dureaza 10-15 minute si se repeta zilnic, pana la completa vindecare.
In cosmetica este folosita masca din castane si miere pentru toate tipurile de ten, datorita proprietatilor antiinflamatoare, de reducere a fragilitatii capilarelor, fotoprotectoare pentru radiatii UV. De asemenea, aceasta masca protejeaza acidul hialuronic din piele si normalizeaza secretia glandelor sebacee.
Rezultatele sunt vizibile mai ales in intarzierea procesului general de imbatranire a pielii si in revitalizarea pielii uscate, careia ii reda supletea si catifelarea. Masca se tine pe fata timp de 30 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta.
Prosciutto este termenul ce provine din latinescul "perexsuctum" , ceea ce inseamna "bine uscat" . In limba italiana, prosciutto este echivalentul englezescului "ham" . De fapt, vorbitorii de limba italiana folosesc acest termen atunci cand vorbesc de taietura carnii de porc si nu de prepararea specifica a acesteia. Totusi, pentru a fi mai exacti, distingem nuantele de "crudo" , atunci cand ne referim la acel "prosciutto" maturat, si "cotto" , atunci cand ne referim la ceea ce este de fapt echivalentul pentru "ham" .
"Cand eram tanar, exista un singur fel de a face prosciutto: se facea in iarna si il lasam doi ani la maturat" , explica un batran macelar italian. "Avea un miros dulceag si un parfum profund, ce nu putea fi condundat. A invechi un prosciutto este o operatiune foarte delicata. Daca este prea cald, procesul de maturare nu incepe, daca este prea uscat carnea se distruge. Trebuie sa fie un echilibru perfect inte umiditate si temperatura.
Cura