VINUL -Cum sa recunosti un vin bun!

Vinul l-a îndemnat pe om să-și asculte bătăile inimii și să se apropie de semenii săi într-un gest de comunicare bucuroasă și de uitare de sine, l-a făcut să înțeleagă că trebuie să mulțumească zeilor ca pentru un dar miraculos. „Cel mai emoționant gest în istoria omului, sugerează I. Matheescu, a fost prima invitație la masă făcută primului străin de care, până atunci, îl despărțea o implacabilă teamă. Fără acest prim pas spre celălalt, nimic din minunata lui poveste nu s-ar fi întâmplat”.

VIȚA DE VIE a dezvoltat simțul proprietății
Vița-de-vie, strugurii și vinul sunt legate de existența omului din vremuri străvechi, rădăcinile lor coborând pe undeva prin mileniul al optulea î. Ch.. Vinul, o ființă lichidă misterioasă care se naște, copilărește, se maturizează, se poate îmbolnăvi, moare, n-a fost de la început aliment, a intrat în sferele cultural-religioase cu un prestigiu căruia puhoiul timpurilor scurse nu i-au șters vigoarea. De-aceea, încă o dată, acum, alături de dumneavoastră, trebuie să redescoperim noblețea vinului pentru a ști să-l distingem de tagma băuturilor „plebee”, a „parveniților” lichizi.

Originea viței-de-vie, controversată încă, pare a fi Transcaucazia (Georgia și Armenia de astăzi) de unde provine și valoarea de simbol a personajului biblic Noe, primul viticultor, în via sa de pe Muntele Ararat. Intrând în scenariile religioase, culturale și civilizatorii, vinul a fost unul dintre motivele trecerii omului de la condiția de nomad la aceea de agricultor. Vița-de-vie, una dintre primele plante luate în cultură prin îndepărtarea arborilor din păduri și păstrarea butucilor de viță roditoare, a solicitat omului o trudă continuă, dar care a răsplătit prin strugurii gustoși, prin mustul ce fierbea fără foc, sublimându-se magic în elixirul ce mijlocea relația cu divinul, conform credințelor atâtor popoare. Nu e de mirare că munca și roadele ei în sfera viței-de-vie au dezvoltat simțul proprietății la om, viile fiind moștenite și determinând așezări stabile.Dacă ar fi să reunim într-un tot ceea ce religiile, mitologiile, filosofiile lumii au cugetat și mărturisit despre originea, esența, materia și rolul viței-de-vie și a vinului de-a lungul timpurilor.Nu trebuie decât, într-o clipă fugară, să deschidem „cărțile vanului” și vom afla că există o bogată mitologie a viței-de-vie și a vinului la majoritatea popoarelor antice, cu zei sau personaje titulare, precum: Noe la asirieni, Osiris la egipteni, Sabazios la traci, Dionysos la greci, Bacchus la romani etc. În cadrul sărbătorilor închinate lui Dionysos, bunăoară, vinul reprezenta nectarul și ambrozia, băutura zeilor.

În religia creștină vinul simbolizează și dăruiește bucuria, puritatea și viața, fiind băut într-un cadru ritualic. Pâinea și vinul, elemente și alimente esențiale ale existenței trupești, se transfigurează în elemente liturgice, purtând către sacru și mântuire. Vinul este oferit celor însetați cu îndemnul lui Isus: „Beți dintru acesta toți! Acesta este sângele meu.” devenit prin euharistie element al sacrificiului suprem pentru iertarea păcatelor. Iar „pâinea cea de toate zilele” aduce omului speranța mântuirii și reface legătura cu izvorul binefăcător al credinței.

Nici dimensiunea filosofică a vinului nu e mai puțin ilustrată în devenirea istorică a omului. Deși două entități structural diferite - vinul fiind materie, iar filosofia - spiritualitate, ele au conviețuit încă din Grecia antică, ca să dăm numai un exemplu unde vinul era consumat numai în grup, fiind considerat pe atunci băutură prin excelență nobilă, permisă doar anumitor categorii privilegiate, a aprins spiritele erudite, contribuind astfel, în felul său, la nașterea filosofiei propriu-zise. Acest consum împreună a fost denumit symposion, constituind un moment de meditație civilizată, menită a spori cunoașterea.
Certitudine și prieten de nădejdeImaginea vinului nu ar fi suficient de împlinită dacă nu am privi tot foarte pe scurt relația cu ființa înțeleasă ca spirit.Complexitatea vinului are influențe benefice atât asupra ființei biologice, cât mai ales asupra interiorității sale, a psihismului individual. Omul este o ființă neliniștită, un „eu” mereu nemulțumit, tulburat de cohorte de întrebări și îndoieli între care „a fi sau a nu fi” nu este poate cea mai importantă; un „eu” care simte mereu nevoia unui refugiu și a unui liman de împăcare cu sine și cu lumea; nu o dată l-a descoperit în vin. Mijloc, dar și simbol al exaltării vitale, al iluminării cognitive și al eliberării din grijile „temniței” umane-preumane, vinul dizolvă amărăciunile neîmplinirii, scoțând insul din sclavia condiționărilor și a tiparelor pentru a conferi „minții - supremă strălucire, credințelor - lumină, inimii - uimire”, cum stă scris într-un tratat antic și, finalmente, „extazul celor Aleși”, transfigurare râvnită de mulți, dar atinsă de puțini.Iubirea ori prietenia omului cu vinul a generat o constelație de epitete prin care primul atribuie celui de-al doilea însușiri specific umane. Asfel, un vin este, printre altele, sprinten, generos, suav, tandru, corpolent, puternic etc. Certitudine și prieten de nădejde, filtru magic al înseninării, dând clipei orizont liber și inimii împăcare, vinul este o punte între eu și ceilalți, între individ și supraindividualitate, încât nu ne mai mirăm că un mare poet al omenirii, Charles Baudelaire putea spune acum un veac și jumătate: „Dacă vinul ar dispărea din producția omenirii, cred că s-ar produce în sănătatea și inteligența locuitorilor planetei noastre un gol, o absență mai înspăimântătoare decât toate excesele de care este făcut răspunzător”.
Va sugerez sa gatiti mereu cu vin,sa degustatati la masa un pahar de vin.
Nu uita-ti carnea alba cu vinul alb si carnea rosie cu vinul rosu.
Un pahar de vin la masa prelungeste viata,dar si combinatia,mancare degustata cu sapoare de vin,te face sa uiti ca existi.Lasa-te purtat de valurile vinului si nu vei regreta.
Bun e vinul ghiurghiuliu, tri, ri, ri, li, ri, di, ri, la, ri, da, ri, da,
Cules toamna pe trziu, tri, ri
Mai pe bruma, mai pe omat, tri, ri
Mult mai beau si nu ma-mbat! tri, ri
Bun e vinul, bine-mi place, tri, ri
Nu stiu viei ce i-oi face? tri, ri
As calca-o cu piciorul, tri, ri
Si-as bea vinul cu ulciorul! tri, ri
De s-ar face via-n casa, tri, ri
As lega-o cu matasa, tri, ri
Si-as tinea-o numa-n brata. tri, ri
M-am jurat ca n-oi mai bea, tri, ri
Dar eu nu ma pot tinea! tri, ri
Vinisor de poama rara, tri, ri
Se suie-n cap far de scara, tri, ri
Vinisor de bobiti verzi, tri, ri
Face pe om sa nu-l vezi. tri, ri
Bun e vinul si gustos, tri, ri
Cnd il bei cu om frumos! tri, ri
Da de-l bei cu om urt, tri, ri
Se opreste vinu-n gt!